Sambata, 21 noiembrie, a avut loc la Sala Radio lansarea albumului State of Mind.
Repetitii, discutii, certuri, pizza, bancuri cu basisti, haos, nervi, inregistrari, oboseala, probe, cola, iar pizza, iar repetitii, probat tzoale, sound check, iar nervi...si lista continua. Am zis cumva oboseala?!
Nu stiu cat canta altii la instrument in fiecare zi, dar pentru mine 5-6 ore sunt arhisuficiente. Eh, acum am avut parte de cantonament: 9ore pe zi...timp de cateva saptamani. Nici eu si nici Iulia nu ne mai simteam mainile la un moment dat, abia de mai ridicam un pahar cu apa.
Lumini, aplauze, Nicu Covaci vorbeste putin la inceput (prezinta oamenilor care este situatia), emotii multe (nu pentru cantat ci pentru sunetist si monitoare)si...incepem "galajia". In sfarsit!
Calculat in ore, datele ar fi cam asa: 300 de ore pentru inregistrari si repetitii = 1 ora si 30 minute de concert + un cd. Probabil ca suna putin, sau suna "ieftin" cum se mai zice in popor, dar nu - a fost mult. Foarte mult.
Concertul a iesit...nu cum am fi vrut. In monitoare nu s-a auzit nimic din pacate, sunetistul nu prea ne ajuta sa ne facem treaba (din potriva chiar, probabil intentionat... desi nu vreau sa cred asta, si desi poate suna paranoic, totusi o cred, fiindca o stiu), Cristi era foarte nervos, Ionut (tobarul) la fel, stare de pesimism am simtit in jur, chiar si de la polimoog, care dealtfel este un tip mai tot timpul relaxat, eu si iulia eram mult prea obosite ca sa mai incercam marea cu degetul . Singurul care incerca sa destinda atmosfera era Mugurel Vrabete, care ne zambea tuturor (chiar si pe scena) si ne ajuta sa trecem peste momentele grele. Multumim Mugurel!
Pai...hm. Daca a meritat? DA. Si cred ca as lua-o de la capat oricand. Numai sa dorm intai vreo 2zile ca sa-mi revin :p
Felicitari Cristi! Si iti multumesc ca ne-ai luat sa cantam cu tine, a fost o mare onoare pentru noi!
Postări
